Negru - Articole, text, grafica si nu numai

DEJAVU DRAMATIC

In somnul tau ce te ducea spre perfectiune, ti-am
umbrit drumul cu o imagine
stearsa de indiferenta, iar gandul tau indreptat spre
iubire mi-a
metamorfozat visul intr-o dimineata a singuratatii. As
fi dorit sa fiu
acolo, o culoare in aura ta, dar eram inchis in casa
durerii. De fapt eram o
urma ingropata in cimitirul uitarii din tine. Ma
simteam o fiinta care a
murit inainte de a exista Divinitatea. Patul pe care
stateam a devenit
sicriul
ce inchidea rastignirea-mi pe crucea sperantei la
implinire. Noi vanam un
ideal ce stralucea cu minciuni ascunzandu-si fata
insangerata de taisul
nefericirii? Prin el ne-am fi condamnat la perfectiune
ridicand o statuie in
calea altor visatori? o tinta blestemata. Acum mi-e
frica? sunt fobic la
perfectiune. Imi imprastie sufletul pe o panza de
suferinte cu o pensula
imbibata in amagiri si iluzii.
Afara ploua, iar eu cautam caldura din picaturile de
apa reci. Ii simteam
ecoul ce pulsa slab in trupul deformat. Si acum mai
caut un gram de liniste
si armonie in muzica respingatoare si animalica ce ma
transpune intr-un alt
univers teluric,simplificat de simboluri mute prin
dezlegarea lor de orice
inteles ascuns.
Fiinta mea te striga, dar nu auzi si respingerea ta
doare? Te adancesti in
capcana din groapa vietii de gudron,iar dorinta
malefica de a explica totul
striveste petalele dragostei. Totul ti se pare ca
ascunde o explicatie, la
inceput ravnita apoi respingatoare. De atata timp
universul e o parte din
noi. Ce ar fi sa-i gasim o formula sau macar o
definitie si lui
Dumnezeu? Poate e o combinatie de elemente straine noua
sau doar un simplu
corp rezultat dintr-o combinatie fortata de
gaze. Oricum eu sunt ateu in
dragoste, iar ceea ce simt pentru tine si ma face sa
sufar e pierderea unei
parti a sufletului cu imagine de om.
Privesc acum templul nemuririi si trupurile stelelor
jertfite, difuzate in
sageti luminoase prin spiritul meu legat profund in
lumea marginita de
necunoscut. Am rupt o parte din simturile mele si am
creat o forma de viata
in care, sa te pastrez intacta de gandurile si
problemele ce vor sa mi te
rapeasca stergandu-te din lada prafuita de vantul unui
timp. Si vad cum te
indrepti spre perfectiunea mortii cu pasii tremurand
in curentul
evolutiei, impinsa de viteza ascunsa de iluzii si
minciuni. Iti cer doar sa
imi
acorzi o clipa, doar o clipa. Ce te costa? Daca o vei
privi la microscop vei
descoperi ca de fapt e nimic. Iar de m-ai lua in brate
si ne-am apropia
intr-un singur pamant tot te-as simti departe, acolo
undeva eliberata din
Divinitate si din timp. Cersesc un inger fosilizat de
rugaciuni arse in rugul
cladit din amintirea ta. Stiu ca ai sa ma
dispretuiesti.
Cat de angelica e fata ranita a naturii! Putini o
inteleg. Le dau dreptate
celor ce asteapta un nou rasarit. E mai usor sa spui
nu-mi place. Dar te-ai
gandit de ce? Sau e instinct? Te lasi sclava propriului
creier dominat de
motive inexistente. Daca ai fi un pictor cu ce ai alege
sa-ti botezi
panza: umbra unui chip ce se ascunde sub masca
frumosului cu un model stabil
sau un portret al uratului prin care imaginatia
pluteste in valuri de neant
prin linii gravate in drumuri anonime? Noi am pierdut
uratul ce ne
infrumuseta? cu el s-a stins scanteia unui mister prin
care continuam sa
traim un vis. Am ramas praful unei statui dintr-un
ex-om. Tu nu vei aprecia
niciodata uratul deoarece nu te gandesti la ce
inseamna creatie.
Am sa-ti las candela aprinsa ca in extazul tau sa te
poti intoarce si iti
voi trimite un inger indoliat de mormantul meu ca sa
hraneasca cu viata
partea rupta din mine, templul orfan ce l-am cladit pe
niste promisiuni si
sperante intunecate. E tot ce a ramas din noi? tu in
noroiul distrugerii, iar
eu in adancul uitarii din pamant. O poveste cu
radacinile in templul cu
chipul meu si sufletul tau.

egophobia.ro	Gazduire gratuita - uv.ro	Forum
vizitatori; actualizat : 01.02.2006