Negru - Articole, text, grafica si nu numai

Intins pe covorul umed si îmbibat în rosu un hedonist îsi muscã amar buza si se preface cã nu stie, nu îsi aminteste de viitor si de controlul lui, nici de siretlicurile proprii de atunci. Cu greu se ridicã si, împleticit, gol si cu parul negru peste ochi, doborî un ceas mecanic. Tic-tac. Tãcu.
Intrând în bucãtarie crezând ca e o s(f)erã, îsi ascultã inima sã se convingã cã încã bate. Vru sa mãnânce dar îsi aminti cã duminica nimeni nu livreazã fericire la domiciliu. Trase pe el blugii negri rupti de-a lungul coapsei si îsi târî labele spre un fotoliu voilet aprins. Isi aprinse o iarbã. Dracul apãru. Ii reaminti cordial de ultima lor întâlnire. Bãiatul se întoarse si se întinse pe fotoliu, pe burtã. Dracul îsi fãcu pofta lasând foc în orificiul bãiatului. Il sãrutã pe frunte si se fãcu nevãzut. Doar nevãzut, nu plecã. Bãiatul îsi ridicã pantalonii si îsi luã vioara. Plecã.
Iesind din cub gãsi cadavrul asteptat. Il sãrutã pe gurã si compuse. Ii asezã doi crini pe ochi si praful lor galben se fãcu în monezi de aur.
Bãiatul plecã mai departe cu pãrul negru într-o parte, vioara neagrã în cealaltã, cu talpa descultã pe stradã...
Isi cumparã o sticlã cu vin si dupã ce o bãu o sparse de asfalt si îngenunche în cioburi. Ridicându-si privirea zãri un cablu într-o firidã, zãcând ca o venã ori o rãdacinã de-a lungul zidului. Incerca sã îl crape. Bãiatul din nou compuse. Isi aflã numele cu ocazia asta. Rien.
Se ridicã, genunchii sângerânzi, si, la reintrarea în lume, se simti coplesit de zgomot. Ar fi urlat, ar fi alergat... de unde putere... de unde fortã... Abia îsi putea ridica arcusul... Sopti slab:"Liniste! Liniste! Lãsati-mã în pace!!! Fir-ati ai dracu!!!". Liniste. Norii se adunarã si începu sã plouã. Era rãcoare. Si desi tuna si fulgera, era liniste.
Mergea prin ploaia neagra târând acum vioara neagrã. Aerul umed mirosea placut. A fericire. Aroma venea de la o cafenea. Nu intrã. Incepu sã cânte singur în lume. SINgur în liniste. Singur în linistea lumii.
Obosise. Luã un taxi pânã acasã. Ultimii lui bani. Bani rosii. Bine cã mai avea la pãstrare câteva sticle de tãrie. Bãu pâna dimineata si adormi în propria-i urinã. In propria-i putoare.
Se trezi gol, întins pe covorul îmbibat în urinã rosie. Continuã sã mestece viermele dintr-o tequila si, apatic, îl telefonã pe Cardinal. Il asteptã întins pe burtã, cu pantalonii în vine. Inainte sã plece, clericul îl sãrutã pe obraz. Rien culese crinii lãsati de vizitator(mereu impari la numãr) si îsi aprinse o iarbã. Dracul îl dojeni pentru iubirea cu popa si, dupã, îl sarutã pe frunte.
Copilul plecã de astã datã cu tigara aprinsã în gurã. Incã ploua. Pe strãzi nici dracu, afarã de alt cadavru. Repetã riualul din ajun si se mai alese cu o partiturã profanatã cu cernealã neagrã. Silindu-se sa fie cât mai putin evident în ochii bãltilor tulburi, îsi continuã plimbarea. Dincolo de firdã, pânã la cafenea. Nici de data asta nu intrã. Dar se apropie de vitrinã si i se paru ca vede o fatã. I se pãru. Noroc cu ploaia. Porni spre cub dar în drepul firidei cioburile îi intrarã în carne pâna la glezne. Fu nevoit sã ia un taxi pânã acasã. Plãti cu ortii de pe ochii mortului puturos.
Ajuns acasã aerisi, ca sã se ducã peste pragul ferestrei mirosul de tãmâie al dracului si cel de îmbrãtisare al popei. Deschise o sticlã. Undeva în spate o molie îsi dãdu ultima suflare. O alta se izbi de ochiul bãiatului. Rien uitase ce aromã are tãcerea. Linistea. Adormi în propria-i putoare.
Se trezi gol pe covor. îsi puse blugii negri si înghiti o partiturã. Ii mai trecu foamea. Ridicã ceasul si îl intoarse. Nu mai stia cât timp trecuse. Afarã dadu soarele. Rien se îndreptã împleticit spre punga cu iarba de lânga telefon. Isi apropie indiferent urechea de inima. "Ah. La dracu'. "

Esti sigur, batran prieten ?!
Impaca-te cu tine insuti,accepta-te cum esti si conecteaza-te cu fiinta ta, Aici e scaparea... Autor: Shorty

E asta suferinta, batrane ?!
Da, batrane, ce stiu eu despre asta, despre durere ?! Nimic, sunt doar o copila... Autor: Shorty

Amintiri
Ceva imi spune...ca te iubesc pe tine, nicidecum o amintire... nu stiu... te iubesc si punct. Autor: Marilena

Ganduri
Nu, nu - eu am propriul meu Iad, eu i-am dat viata si tot eu trebuie sa invat sa-l iubesc, sa-l redefinesc si sa-l transform... Autor: Oni

Rien
Intins pe covorul umed si imbibat in rosu un hedonist isi musca amar buza si se preface ca nu stie, nu isi aminteste de viitor si de controlul lui... Autor: Andrei Gheonea

Apel
Un joc de teatru inchis intre doua coperti, in care scena este chiar autorul. Autor: Gabriel

egophobia.ro	Gazduire gratuita - uv.ro	Forum
vizitatori; actualizat : 01.02.2006